Bucuria împlinirii

Știi momentul ăla când sufletu-ți tresare și vrea parcă să se desprindă de trup? Și apoi realizezi ca totul survine din lucruri mici și simple,și totul poate fi o încântare atunci când știi să te mulțumești și accepți cu drag tot ceea ce primești. Te-ai gândit azi să privești pe fereastră? Da..știu pare atât de banal, dar totuși privește.. Ce vezi? Vezi copăcei înnobilați de fucte?  Sau flori înmiresmate tandru? Dacă vezi aceste lucruri te poți considera norocos..Vezi minunățiile pe care Dumnezeu ni le-a creat spre încântare,belșug și bunastare. Iar dacă vezi doar blocuri și mult ciment și nu poți desluși țărâna , atunci să știi că omul a antropizat tot,că oamenii și-au dorit să creeze peste creație. Și totuși poți să vezi sufletul verde în parcuri,poți respira oxigen din prisma lor.. El ne-a dat tot,și noi,am vrut sa ascundem ori doar să ne considerăm creatori peste Creator.. Și iată că, am distrus pe alocuri ceea ce El ne-a lăsat, am mascat ceea ce El ne-a oferit din drag ,cu drag.. Și iarăși zic.. privește pe geam.. vezi norii ce s-așază-n ceruri? Să știi că acolo ,cineva privește îndelung spre tine,spre mine ,spre noi.. Și vrea să regăsească asemănarea dintre noi si El.. Și mă întreb.. oare ce vede?Oare ceea ce vede-i place?!